Skip navigation

Iubitul meu cel de departe,
ce greu de paşi singurătatea îmi atârnă!…
Eu dorm sub cerul gol; ca niciodată
nu mă veghează stele şi nici lună.

De-aici, din lumea mea de sticlă,
vreau să cuprind ce-n veci n-a fost cuprins;
dar între noi trec secole, nu clipe
şi-a nu ştiu câta oară azi a nins.

Şi de-aş găsi pe undeva o zână bună
sau de aş câştiga dreptul de a iubi la loterie,
aş cumpăra şi pentru cerul meu o lună,
o lună mare, poleită, din hârtie.

Uneori, în nopţile goale de vise,
când simt eliberare-atât de-aproape,
mă-ntreb de-am să mă fac vorbe nezise
sau dor de stele şi de ape.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: