Skip navigation

Într-o vreme în care lumea întreagă e marcată de teribilism în cele mai neaşteptate forme ale sale, iată că tocmai domeniul artelor vizuale – unde parcă manifestările de gen ating cote mai înalte decât în oricare alt domeniu! – ne rezervă surprize plăcute. Dacă tot mai mulţi artişti plastici se aruncă în meandrele aşa-zisului abstracţionism încă dinainte de a reuşi să stăpânească în mod satisfăcător legile primare ale desenului şi/ sau ale culorii, încă mai există artişti care execută paşii în ordine logică şi firească şi, mai mult, alţii care pot fi lesne catalogaţi drept neo-plein-air-işti, aceia care se întorc la zona generic denumită figurativă, la natura îndeobşte recunoscută drept primul maestru al oricărui învăţăcel într-ale artelor vizuale.

Surpriza avută în vedere în momentul de faţă vine din partea d-lui Florin Stoenescu, domnia-sa oferindu-ne şi supunându-ne atenţiei o pleiadă de ipostaze preponderent peisagistice – dealuri, căpiţe de fân, sălcii, vulcani noroioşi. E vorba cu precădere de imagini ale dealurilor Buzăului, aici elementul subiectiv-sentimental intervenind în mod clar şi nemijlocit, pentru că este vorba de locurile de unde se trag obârşiile artistului.
Viziunea picturală nu exclude episoade de alunecare în zona decorativismului. Dar demersul tehnic este mai mult decât limpede, el putând fi lesne descoperit şi urmărit de la “nebunia” îmbibată de dinamism a contrastelor cromatice către un areal mai aşezat, susţinut de rafinate valoraţii coloristice, de solarităţi calme şi discrete, elemente care se fac răspunzătoare de crearea unei anumite atmosfere, poate lucrul cu adevărat definitoriu pentru un artist.
Fantasma literaturizantă, ispita descriptivistă, toate acestea se inhibă treptat şi practic se topesc, jinduind spre pictura pură, spre culoarea generatoare în acelaşi timp de lumină, de ritm, de formă… Motivul se converteşte tot mai pregnant în pretext pentru culoare, balanţa calorică înclină tot mai des spre gama caldă, strălucitoare, aflată sub imperiul ocrurilor. Împăstările aplicate spontan cu lama cuţitului de lucru se pierd în ţesătura moale şi cuminte a tuşelor. Pictorul Florin Stoenescu ni se dezvăluie oarecum dual, totodată ca un senzual şi ca un rafinat, seva suculentă a culorii păstrându-şi însă savoarea de fiecare dată.
Privitorul este invitat să iasă din registrul înfiorat, aproape convulsiv al crepuscululului, al furtunii şi să pătrundă cu bucurie pe tărâmul moldav cu întinderi calcinate de soarele amiezii, ritmic punctate prin tonuri de verde, violet, griuri colorate.

Natura statică apare aici drept o frumoasă excepţie, ce repune în actualitate inepuizabila dezbatere mai mult sau mai puţin filosofică asupra scurgerii inexorabile a timpului (clepsidra). Tratată aproape monocrom, ceea ce o înnobilează cu o aproape surprinzătoare distincţie, lucrarea oferă un regal de viziune unitară între mesaj, redarea plastică şi elementul tehnic. Dar rămâne o abordare oarecum stingheră în cadrul acestei galerii de tablouri, probabil fiindcă în peisaj autorul îşi găseşte certitudinile şi permanenţele de care are nevoie. Zodia teluricului sau a Gaiei ne confruntă cu materia veşnic regeneratoare şi născătoare de viaţă, iar procesul germinativ devine practic detectabil la nivelul auditivului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: