Skip navigation

Şi m-am născut dintre petale de cactus;
era o amiază portocalie,
ţin minte atât de clar.
Mă simţeam ca un cioplitor trăind în lemn;
atât de nouă şi de neîncepută
în amiaza zemoasă…
Am muşcat pământul şi l-am săpat cu degetele
şi totuşi rădăcinile
nu m-au lăsat să fug din bătrânul ghiveci
de lut ars.
Şi apoi… apoi, nimic;
uneori, mai povestesc câte ceva
din amintirile acestea din urmă,
pe care nu le-am avut niciodată.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: