Skip navigation

În lemnul cioplit de  mâinile calde

bate inima mea

şi din chipul de lemn nisipiu,/ fără nume

ochii mei se deschid către tine.

Cerul mi se prăvale în braţe, mai mult

cu fiecare secundă.

Tu vii de departe, auriu/ şi

încărcat de primăvară.

Şi-nţeleg că m-au mântuit

cele cinci primăveri

sădite cu atâta durere în carnea mea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: