Sari navigarea

Între zidirile mute
atârnă ceruri în fâşii.
Chiar deasupra mea,
s-a aplecat dunga curcubeului
ca o buză răsfrântă a greaţă.
Labirintul m-a învins…
Dincolo de bluza cea nouă,
zace cadavrul unui suflet;
şi pe cadavrul acesta
nu-l poţi farda cu nimic.
Zâmbetul stă lipit cu un strat
gros de ruj
pe gura obosită de cuvinte şi de respirat;
ochii goi
trăiesc viaţa de împrumut a rimelului vâscos.
Din pozele lucioase
coboară muzica ultimului bal.

2 Comments

  1. enorm de mult mi-a placut… o adevarata arta postmodernista! felicitari!

    • ce elogiu, marrynet!:) i’m blushing… imi pare bine ca iti place, te mai astept:)


Lasă un comentariu