Skip navigation

În ziua când va coborî lumina
să mă cuprindă,
în ziua când va fi numai cer şi iubire,
o să ne privim mai rar,
dar mai atent,
pe undeva, cu o ciudată sfială şi uimire.

În ziua când va fi să zbor
ca-n visul din copilărie,
unde-am plecat cine să ştie?
Pomii vor naşte flori albe.

Soarele va muşca din ferestre,
eu am s-aştept să vină
şi ultimul fulg de lumină,
în ziua când va fi să zbor.

În ziua când va coborî lumina
să mă cuprindă,
în ziua când va fi numai cer şi iubire,
o să ne privim mai rar,
dar mai atent,
pe undeva, cu o ciudată sfială şi uimire.

Şi dacă vor trece zile şi nopţi,
iar eu n-am să revin;
şi dacă vor trece luni şi ani zeci,
iar eu n-am să revin;
şi epoci de dor şi de chin,
am să-ţi dau mâna
să urci în senin.

Sst! mai încet! Auzi? Înţelegi?
Lumina clipoceşte deja printre crengi…

Anunțuri

2 Comments

  1. Cat de frumos scri!
    E prima dara cand te citesc si-mi place mult

    • merci, ma bucur mult:) sper sa ma citesti si pe mai departe, atunci cand ai putin ragaz…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: