Skip navigation

Sunt un cer mai mic, răsturnat;
ca mâna unui pictor de bambuşi
te caut,
în unghiuri ascuţite şi microscopice
linii frânte.
Florile din pahar îşi plâng
pierdutul suflet;
el a rămas, pesemne, mai departe
între soare şi iarbă.
În palma mea, după câte văd,
toate-s vechi
şi la fel;
chiar şi căldura
pielii tale,
în acelaşi ton auriu.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: