Skip navigation

     In seara de 8 noiembrie 2007, iubitorii muzicii de elita au avut parte de un eveniment concertistic special, marca Anca Parghel.
     Dupa o scurta intarziere cauzata de traficul intens din capitala, artista si-a facut aparitia pe mica scena a Salii Auditorium de la MNAR, in formula binecunoscuta din ultimii ani, intitulata Anca Parghel & The Next Generation, mai exact in compania celor doi fii – ambii absolventi ai Conservatorului Regal din Bruxelles -, contrabasistul Ciprian Parghel si percutionistul Tudor Parghel, care, de aceasta data, a abandonat tobele in favoarea clapelor de pian. A fost, putem spune, o seara artistica in familie.
     Intrarea muzicienilor pe scena a fost precedata de cuvantul introductiv al unuia dintre organizatori si de un scurt elogiu la adresa d-nei Parghel, rostit de un bun prieten al sau, Adrian Andries (patronul de la Art Jazz Club).
    
     „Anca Parghel a fost, intr-o viata anterioara, o… trompeta”
    
     Dupa o prezentare originala – in stilul caracteristic – intocmita de artista colegilor de cantare si siesi, spectacolul, declarat sub zodia felicidade, a debutat cu faimosul blues „Route 66”. Printre acorduri, se auzeau uneori indicatii scenice/ regizorale pe care le dadea fiilor sai, ingenios deghizate in increngatura rostirii versurilor, asa cum ii sta bine unui band leader.
    
     De asemenea, artista a confirmat inca o data parerea formulata la adresa sa de catre admiratorii belgieni, potrivit careia, intr-o existenta anterioara, ar fi fost …o trompeta, prin interpretarea unui moment de be-bop, cantand – dupa cum insasi a declarat ca trebuie sa se cante – cu intreg trupul: „totul participa”. Duetul cu pianul, devenit trio prin alaturarea contrabasului – „inima care pulseaza”, dupa expresia sensibila a Ancai Parghel – s-a stins aproape neverosimil de subtil, alunecand in ritmuri portugheze.
    
     Desi a recunoscut ca prefera melodiile vesele, nu a ezitat sa ofere publicului varianta proprie a blues-ului „Body & Soul”, al neuitatei Billie Holiday. A urmat un fel de schimb de experienta intre cei trei, vocalista intervenind in forta la pian, iar Ciprian si Tudor Parghel sustinand cate un mic moment de be-bop.
    
     Am aminti aici naturaletea cu care muziciana, asezata in fata clapelor, ramasa singura pe scena, a consultat lista cu piesele stabilite pentru seara respectiva, ca sa remarce exclamativ ca aceasta nici nu mai fusese luata in considerare. Calitatile de pianista si le-a pus in valoare prin interpretarea binecunoscutelor versuri spaniole „El tiempo que te quede libre/ Si el es posible/ Dedicalo a mi” si a celor din „Let It Be”. Din recital nu putea lipsi „o bucovina” – artista fiind de origine din aceasta zona -, strigaturile – al caror inteles, pare-se, i-a pus in mare dificultate pe auditorii din Belgia – derulandu-se in acompaniament propriu la pian, contrapunctat de contrabas.
     Harul naratiei si al umorului au insotit intreg demersul artistic al serii, d-na Parghel introducand chiar regionalisme specifice plaiurilor natale.
    
     Anca Parghel inregistra viersul mierlelor pe casetofon, pentru a invata de la ele
    
     Ceea ce declarase in introducerea sa d-l Andries, si anume ca piesa „Ciocarlia” cantata de Anca Parghel reprezinta „cea mai frumoasa varianta pe care am auzit-o la o vocalista”, mai mult ca sigur, a fost in asentimentul tuturor celor prezenti in sala, atunci cand artista a tinut s-o interpreteze, de asemenea aplecata asupra clapelor pianului. Nu fara a ne face inca o marturisire insolita, despre cum obisnuia sa inregistreze viersul mierlelor pe casetofon (!), in incercarea de a fura ceva din arta acestora.
    
     Dupa un remember Janis Joplin, cu faimosul „Summertime” (la cererea expresa a publicului), piesa facand loc la fel de subtil ca si mai inainte ritmurilor latine, muzicienii au revenit pe scena in aplauzele care nu mai conteneau si au decis sa incheie seara pe note de blues.
    
     Un concert in scopuri caritabile, repetitie pentru concertul aniversar de pe 10 noiembrie
    
     Trebuie precizat, ca o nota de subsol, faptul ca spectacolul s-a integrat in activitatea cu scop caritabil pe care o promoveaza si o desfasoara Prietenii Muzeului National de Arta al Romaniei, costul biletelor nefiind altceva decat o donatie catre aceasta asociatie. Si mai trebuie sa stiti ca puteti considera acest recital drept un preambul la spectacolul de aniversare a 30 de ani de activitate muzicala, pe care Anca Parghel il va sustine pe 10 noiembrie, incepand cu orele 21.00, in atmosfera intima de la Art Jazz Club. Pregatiti-va, deci, pentru inca un veritabil one woman show, care se anunta cel putin la fel de exploziv.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: