Skip navigation

era doar o casă bătrână
ce dacă sufletul vernil i se prelingea pe ziduri
molcolm şi zâmbitor
până la rădăcinile cerului din dosul cablurilor electrice
până la obrajii noduroşi ai soarelui
era doar o mână de cărămizi vechi
geamuri desuete şi olane prăfuite
era o îmbrăţişare caldă şi senină
o îmbrăţişare înţepenită de prisos nimeni n-a vrut s-o primească

o pată orfană scorojită voi avea toată viaţa sub omuşor

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: