Skip navigation

Mâna din care picură poezii

Ar vrea să te-atingă şi tu simţi

Dar te faci că nu ştii

Aş ridica în jur milioane de stânci

Numai de încă un milion de ori

Să-ntinzi mâna spre mâna mea

Privire verde-nmugurită

De ce plângi

Tu eşti deja al ei

Dar în inima mea sunt doar ochii tăi

Şi pe filmul meu a rămas poza ta

Sunt lucruri pe care nimeni din lume

Nu mi le poate lua

Nici chiar tu, nici chiar ea

Ochii tăi… mâna ta…

Ştiu că e păcat

Să priveşti spre soare şi să plângi

Ştiu că e păcat

După ce-ai iubit să vrei să uiţi

Mâna din care picură poezii

Ar vrea să te-atingă şi tu simţi

Dar te faci că nu ştii

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: