Skip navigation

Sunt păcătoasă, dar tu,/ iubeşte-mă!
În martie mi-am cumpărat/ o răţuşcă de cauciuc,
numai fiindcă are ochii albaştri/ şi enormi
ca ai lui;
e galbenă şi e veselă,/ chiar euforică
şi eu zâmbesc – ştii tu masca aia
de teatru, aia comică –/ şi simt
tot atâta cât masca şi încă/ mai puţin
decât răţuşca.
Zâmbetul meu e-o crestătură/ în lemn,
strivită între şirurile de dinţi,
între cerul gurii şi papilele gustative:
un avorton de zâmbet.

Sunt o Magdalenă în plus, dar tu,/ iubeşte-mă!
Am părul ceva mai scurt,
dar iubesc/ o femeie sublimă,
un înger drăcesc –
m-am raliat şi eu la sentimentele palmierilor, ale cămilelor, ale morţilor… –
şi respir mai uşor
după ce-i văd chipul în poze – am poze
mici, de ziar.
Are şi ea (poate-ai ghicit!) ochii albaştri…
Şi mai e un tip/ din două seriale T.V.:
m-am îndrăgostit cum numai
o dată am mai putut,/ pe la 16-17 ani.
(Oare bănuieşti de cine?!)
…Îi seamănă la glas şi la râs şi/ la mimica
feţei şi la ironie…
Atâta doar că îngerul de pe teracotă e din hârtie/ (lucioasă şi colorată),
iar bărbatul vieţii/ mele domiciliază într-o dischetă.

În rest,
sunt dificilă, acneică şi depresivă, dar tu,/
iubeşte-mă!
Hobby-ul meu preferat
e să mă îndrăgostesc de oameni,/ care mă vor răni
şi de locuri cu ziduri, cu străzi,/ care mă vor răni,
fiindcă n-am pumni suficient
de încăpători
ca să-i strâng pe toţi/ şi să-i port
în preajma inimii.
Îndoiala e pretutindeni – şi rănile ei…
Mă tem întruna să nu greşesc/ strada ori
zidurile, să nu greşesc omul;
şi tot pierd şi tot rămân…
Singurul loc e casa asta/ şi eu sunt singurul
om care îmi rămân.
Şi mă tot întreb unde/ a început
confuzia: la rol, la scenă, la piesă?

Am papuci noi, roz/ şi sidef
de unghii în nuanţă…
Mă uit la mine şi nu/ pricep deloc
cum de sunt la fel
şi tot aici?!
Puteam jura că m-am dat/ peste cap de 3 ori
ca în toate basmele –
să se fi defectat tocmai basmul meu ??
Doar L-am atins pe Pantocrator…
…Şi ce dacă era din frescă
şi ce dacă era lipit pe interiorul
unei turle,
ca într-un căuş de palmă?!
Era de-adevăratelea şi era sus – tocmai
la nivelul 9 al schelei,
în cerul al nouălea.

Anunțuri

2 Comments

  1. e fermecatoarea poezia..si „causul palmei tale” sunt cuvintele mele preferate; daca vrei, poti sa le preferi si tu..

    • multumesc:) e chiar preferata mea din ’93 si pana prin ’08:) te mai astept pe aici…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: