Skip navigation

E o mlaştină sub tălpile mele
şi gol de jur-împrejur;
un gol necuprins,
mirosind a cerneală…
Îl port în gât golul ăsta
nestăvilit.
Uneori, îmi coboară în piept
şi creşte în tot stomacul;
braţele rămân ca de piatră,
cu degetele răsfirate,
gândurile devin informe, se încâlcesc
şi mlaştina de sub tălpi
urcă în mine,
mai sus de suflet,
care se face pitic
şi se ascunde
ca oricare alt şoarece.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: