Skip navigation

Irişii verzi înnoptează în lacrimi.
Unde se grăbesc toţi oamenii ăştia să plece?
Oare nu ştiu că e iarnă şi bezna e rece
şi pământul e rece
şi marmura-i rece?
În visul meu, chipul lumii
e poleit cu albastru de cer.
Lama toporului de pădurar
creşte în arbori dragostea vieţii…
Zorii mă dor mai rar, tot mai rar.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: