Skip navigation

Răsăritul e mai rar;
Curge printre pieţele istovite.
Tu ai pielea fierbinte şi parfumată,
Eu sunt precum liliecii –
Mă ucide lumina-iubire,
Dar ştiu atât de bine, ca nimeni altcineva,
Să mă înspăimânt, să rănesc,
Să fug, să mă prăbuşesc.
Zâmbetele se vor modela scurt şi mincinos,
Convenţional-îngheţat,
Ca 2 grimase.
Privesc lacom,
Aşteptând ca o leoaică în umbră,
Braţele vânzătorilor
De trandafiri.
În apa fântânii
S-au rătăcit câteva stele.
Şi nu ştiu cum se face,
Dar nu-mi găsesc lacrimile
Să-mi acopăr trupul
Înfrigurat.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: