Skip navigation

Tânjesc deseori la libertatea
nebunului, a poetului
şi atunci, simplu,
mă îndrăgostesc.
Pasul meu se face
tot mai năuc
sub ochii lui
şi alerg pe deasupra
furtunilor de nisip,
avalanşelor,
hidoaselor guri de vulcani,
digurilor sparte,
pe deasupra dimineţilor
vieţii mele;
iar gândurile urcă
sus de tot,
după suportul de cactuşi…,
după acoperişul fierbinte…,
să vieţuiască laolaltă
cu fluturii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: