Skip navigation

Omul-cenuşă
a pierdut sufletul
– singurul pe care-l avea –
pe gâtul strâmt
al unei sticle
într-un local soios
printre oameni-măşti
identic soioşi între ei
sufletul lui
e acum un lichid nesfârşit
şi arde
şi are miros tare
ca spirtul
şi omul-cenuşă
continuă să-şi
bea sufletul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: