Skip navigation

Cafea prăjită şi trandafiri
între umbre de ziduri sângerii
şi o nepăsare
şi o apăsare
cât miezul copt al pământului.
Simţurile se sting fierbinte şi disperat
şi crud
în îmbrăţişări,
cum nici un muritor
n-a cunoscut.
Ce nesperat de singure suntem
noi două: eu şi Annabel Lee,
împărţind egal pielea
asta
şi părul
ăsta
şi gâtul întins înainte
ca arcul curcubeului
peste sufletul-apă!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: