Skip navigation

Cât de singur vei fi

Nu te-ai gândit

În zorii când le-ai părăsit

Maria şi marea

Cât de dureroasă casa ta

De când ai ştiut că vor pleca

Şi nu le-ai oprit

Maria şi marea

Privirea ei în necuprinderea mării

Privirea mării-n necuprinderea ochilor ei

Pe un ţărm înalt

Poate te mai aşteaptă

Poate că te-au iertat

Maria şi marea

Dacă te hotărăşti să le revezi într-o zi

Du-le în dar câteva raze

Şi poate soarele din nou va răsări

Peste ţărmul înalt

Maria şi marea

Privirea ei în necuprinderea mării

Privirea mării-n necuprinderea ochilor ei

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: