Skip navigation

Deodată mi-a fost pustiu şi adânc

deodată – atât cât se sfărâmă de podea o oglindă mică

trei-patru voci azvârleau spre mine firave ace de lumină

Sunt încă aici încă aici n-am plecat

ochii deschişi mult prea larg

verde mat forestier bidimensional îngheţat

degetele înlănţuite pe pieptene

pieptenele înfipt în păr

scenă de gen vermeeriană lângă fereastra întredeschisă

Ziduri albe paturi albe noptiere albe

ştiu

lumină albă curgând subţire printre oameni albi

doar ochii verde-cenuşă tăiaţi cu stângăcie în pielea albă

plasturi albi mereu alţii – alergie la leucoplast mătase hârtie rând pe rând

ştiu

multă lumină subţire ca zerul pe faţa mea şi ea din zer

chiuvetă albă braţ alb pieptene alb

Dar eu sunt încă aici eu sunt încă aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: