Skip navigation

În clipele din care tu lipseşti

experimentez la intensitate maximă

agitaţia celui ce ţine o pungă strânsă bine mulată perfect pe faţă

ochii tot mai clari tot mai rotunzi tot mai goi

gura mâzgăleşte spasmodic ovale stângace

aerul se face umed se face puţin

tabloul e tot mai vag mai blurat şi dinăuntru şi dinafară

Mi-ar plăcea să mă scutur de toate lucrurile astea mici

ca un pom de roadele viermănoase

mărunţişuri îmbibate cu naftalină

decoruri vechi

undeva sub tot praful ăla zac nuanţele originare

zâmbete gesturi cretate din istorii parcă necunoscute

Ştiu deja unde duc urmele astea de roţi

o cunosc pe fiecare în parte

am nevoie acum de roţi noi

cu urme noi

Sau voi pleca desculţă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: