Skip navigation

Ma indrept incetisor spre 31 de ani. Probabil, unul dintre motivele care ma fac sa ma simt tot mai apropiata de spiritul Sylviei…, dar asta e o cu totul alta poveste. De ceva ani, ma tot surprind rostind formulari de genul „pe vremea mea”. La inceput, mai degraba pe un ton glumet. In timpul din urma, tot mai serios.

Deschid FB-ul in dimineata tarzie a primei zile de toamna si ma izbesc aproape dintr-o suflare doua articolase. Unul – referitor la transplantul de rinichi recent suferit de Alexandru Arsinel, celalalt – legat de decesul lui Mihai Oroveanu, intamplat abia ieri. Doua valori ale culturii autohtone contemporane. Zone diferite. Si, citind comentariile colegilor de FB, ma recunosc extrem de lesne depasita. 

Pentru majoritatea acestora, Arsinel e acel mosulica mai mult sau mai putin simpatic din celebra serie de reclame „Catena”. Alt merit nu-i gasesc respectivii. Si nu se opresc aici, ba dimpotriva. Il acuza, practic, de furtul sansei la viata a unui potential pacient-copil. Ca ‘mnealui, deh, si bosorog si lipsit de vreo calitate in afara de aceea a avutiei, trebuia sa faca bine si sa-si accepte iminentul sfarsit, cedand rinichiul unei fiinte aflate la inceput de drum. Poate unui delincvent in devenire sau unui viitor neispravit si atat, nu se stie si nici nu conteaza… Nu de calitatea dovedita a omului ne sinchisim noi, ci de cantitatea in ani. Altfel zis, Arsinel si-a trait traiul, si-a mancat malaiul, sa lase loc si altora sa se bucure de viata. Ca la varsta asta, nimeni nu i-ar simti lipsa si nu i-ar duce dorul, pe batrani nu-i iubeste nimeni si nici nu sufera nimeni dupa ei, nu ne mai sunt de nici o trebuinta. Si, in final, conchid acesti intelepti de ocazie, Dumnezeu e mare si vede… Pai, stau eu si ma intreb, daca tot e atat de mare Dumnezeul asta al vostru, de ce nu-l lasati sa-si faca treaba dupa cum crede de cuviinta si incercati sa-i dati idei si sa-l influentati? Ma gandesc, totusi, ca e ceva mai calificat in trebi dintr’astea.

Cat despre moartea lui Oroveanu… de la cinism maxim la ignoranta maxima. Din zeci de comentarii insiruite ca margelele pe ata, unul nu recunostea ca ar fi auzit de dumnealui. Ba, mai degraba, se lauda care mai de care cu adanca lacuna din cultura generala. Autist sa fii, si tot cred ca ti-a trecut macar o data in viata pe la urechi sau pe la ochi o informatie cat de mica referitoare la acest nume. In calitate de autist, cel mai probabil n-ai retinut-o. Si nu ai nici o vina in asta. Dar, in calitate de ne-autist…? Care mai e scuza?? Dar, desigur, daca acestui deces i-a precedat moartea stupida a unei somitati precum Veronica Bulai, mama eroina a unor celebre facatoare de nimic, e si firesc sa paleasca din insemnatate sfarsitul unui obscur nene Mihai, devenit, citez din ilustrii comentatori, „vedeta post-mortem”.

Asta-i un mare bai al natiei romane post-decembriste: prea ne-am invatat cu vedetele/vip-urile, ca sa mai avem timp si spatiu si pentru personalitati!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: