Skip navigation

Adineauri, am dat „dislike” unei pagini. Nimic neobisnuit.

 

Proprietara, figura publica, e cam singurul model made in Ro si devenit celebru in afara, care mi-a atras atentia. O gaseam interesanta, atipica; si chiar inteligenta. Probabil m-a pacalit cu chipul ei gen „girl-next-door”, marcat din plin de imperfectiuni; am o atractie deosebita, as spune, pentru anumite asa-zise defecte, tocmai fiindca stau mana-n mana cu ideea de naturalete. Acuma, de ce am mai presupus ca ar fi si inteligenta, chiar nu as putea spune. Nu afirm nici ca ar fi proasta, doar mediocra, previzibila, plictisitoare. Deci, la fel de rau. Si sustin asta strict pe baza postarilor ei.

Adica, oare sa n-aiba Manhattan-ul ala nimic mai de soi de prezentat curiosilor decat mic-dejunuri corecte, pe baza de fructe si alte chestii „light”? Nimic in afara unor intalniri la dejun sau plimbari cu diverse prietene, contexte din care, din pacate, nu rasar in fata ochilor vizitatorilor decat figurile zambitoare si tinutele protagonistelor?

Nu ma asteptam la cugetari filosofice din partea manechinului, clar nu, dar macar la niste lucruri succinte si sincere, emise, din cand in cand, de propriul creier. Nu neaparat ceva care sa dea pe spate cititorii si privitorii, dar o urma vaga acolo de traire si nu de simpla supravietuire.

In vreo 3-4 randuri, am dat peste recomandari. De DVD-uri si carti. M-am entuziasmat. Nu fiindca mi-ar fi fost de trebuinta. Nu citesc dupa recomandarile unuia sau ale altuia, treaba asta, pur si simplu, nu se face asa. Ca nu e vorba de un videoclip muzical la moda sau de un filmulet de 3 lei, gen comedie romantica, la care te holbezi cand simti nevoia sa pierzi vremea si sa-ti golesti mintea. Si m-am entuziasmat, precum ziceam. Si m-am entuziasmat degeaba. DVD-urile nu paraseau incinta fitness, aerobic et co. Iar cartile din umila biblioteca se intindeau, cel mult, pana la perimetrul design-ului interior; dupa ureche, desigur, asa, de „loisir”, ca daca intra in zona adevarata a problemei, persoana in cauza ar fi devenit lesne o domnita la mare ananghie, pe care nici faimosii cavaleri ai mesei rotunde nu s-ar fi descurcat s-o salveze.

In rest, tone de fotografii de la sedinte de „make-up”, pictoriale de moda si tot tacamul aferent. Macar sa fi fost insotite de 2-3 vorbe de oaresce duh, de un citat, nu stiu, ceva cat de cat inspirator, care sa invite omul sa mai revina pe pagina cu pricina si peste o luna sau 1 an.

Inca sunt surprinsa de atata banalitate, monotonie si platitudine, de parca as fi urmarit cum decurge viata unui robot, programat sa faca aceleasi si aceleasi lucruri pana cand incep sa-i scartaie incheieturile, in ciuda vaselinei cu care e uns temeinic si regulat, iar de tabla lui se prinde, inevitabil, rugina si un alt robot, sclipicios precum fuse si asta in vremurile lui bune, dar la fel de robotic, ii ia locul in scena.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: