Skip navigation

Ziua aia oribila cand nimeni si nimic nu i se poate substitui. Nici ploaia, nici cafeaua bauta in racoarea gradinii, nici gandul ca ai parcurs atat de mult pana la el si acum, prin comparatie, mai este oarecum putin; nici satisfactia ca, in sfarsit, urmeaza sa fii pe picioarele tale, desigur, nu o adulta in adevaratul sens al cuvantului, dar o adultlescenta cu independenta financiara; nici paginile citite, fiindca, intr-un fel sau altul, toate povestile converg spre el, nici muzica ascultata, pentru ca intotdeauna se gaseste fie un vers, fie un sunet, indaratul caruia ii intrevezi privirea sau vocea sau zambetul.

Ziua aia oribila de marti cu 3 ceasuri rele de dor, un dor care iti macina marunt vintrele, un dor de iti vine chef sa te eviscerezi singura din crestet si pana in talpi, doar-doar oi da de o durere mai dureroasa decat dorul si ti-oi mai odihni un pic inima prea grea de femeie neghioaba.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: