Skip navigation

Imi amintesc foarte bine prima mea depresie. Era o vara inuman de fierbinte, era vacanta, aveam 20 de ani si eram singura. Pentru ca eram incapabila sa accept pe cineva in viata mea. Adoram emotiile, fluturii in stomac, privirile furise, intalnirile adesea doar aparent intamplatoare. Si aici se bloca tot. Fiindca trebuia sa fie unul singur pentru toata viata, deci trebuia sa aleg foarte bine, sa nu gresesc. Asa vazusem si auzisem in jur, asa citisem, asa fusesem invatata.

Era ca si cum in loc de inima purtam in piept o caramida foarte grea. Ca si cand aerul se coagulase brusc, devenise mult prea lipsit de fluiditate pentru a-l putea trage in mine. Ca si cand de colturile gurii erau atarnate bucati de plumb, ceea ce facea imposibila ridicarea lor in semn de zambet. Orice fel de mancare sau bautura isi pierduse cu desavarsire gustul. Nimic nu mai era suficient de amuzant sau de interesant ca sa-mi starneasca reactiile. Orice reactie. Ma chinuiam ingrozitor sa nu permit celor din jur sa-si dea seama ce mi se intampla. Nici eu nu intelegeam foarte bine ce se petrecea inauntrul meu. Cineva sau ceva ma golise. Nu-mi doream decat liniste si singuratate. Exact ceea ce nu era chip sa primesc. Familia roia in jurul meu. Iar eu ma simteam silita sa-mi falsific surasul, sa ma joc de-a implicarea, de-a participarea activa. Imi doream moartea. Sa se intample de la sine, ca un somn pentru care sa nu mai vina nicicand zorii. Nu din lipsa de curaj, pentru ca deznadejdea aceea sufocanta imi asigura tot curajul de care as fi avut nevoie, ci din cauza alor mei. Ar fi fost ca si cand as fi comis un asasinat in serie. Gestul meu i-ar fi ucis pe toti ai casei.

Caldura ucigatoare, aerul apasator de afara imi amplificau starea. Tin minte ca am avut o usoara zvacnire de viata in mine, mi-a placut un rucsac si am mers la magazin sa-l cumpar. Pe drumul inapoi spre casa, bucuria mea a scazut vazand cu ochii, pana la a ajunge sa regret ca am aruncat banii pe o chestie inutila. La ce imi trebuia mie rucsacul acela? O actiune fara sens, adaugata tuturor celorlalte deja fara numar.

Am incercat sa aplic tot felul de trucuri in incercarea disperata de a ma salva. Nu-mi mai amintesc cat a durat starea, oricum, in astfel de cazuri, timpul pare sa se dilate cumplit. In cele din urma, un truc a functionat: mi-am propus sa ma concentrez pe ceva frumos si drag mie, ceva care m-ar fi putut face sa ma destind si sa zambesc cu inima deschisa. Dar ce anume? Cautarea nu a fost deloc scurta, gasirea acelui ceva nu a fost deloc usoara. Gandul la un coleg, care, pe vremuri, fusese indragostit de mine, un copil adorabil, zapacit si talentat la pictura, pe care, cu mintea mea aerata de la 14-15 ani, nu stiusem sa-l apreciez dupa cum merita si il indepartasem de mine. In ultimele luni, avusesem sansa sa-l intalnesc foarte des la facultate, ii cautam compania, ii ieseam ca din intamplare in cale, savuram si devoram minutele care se scurgeau nemilos de repede in preajma lui. Desigur, nu-i intorsesem in inima iubirea pierduta, dar in mine persista speranta. Anii trecusera, iubita actuala era una dintre cele mai frumoase, inteligente si speciale fete din vechiul nostru liceu (cealalta era sora ei), dar eu, totusi, imi pastram o unda de optimism. Astfel ca, in pofida a tot, am inceput sa ma gandesc cu staruinta la baiatul acela. Sau la pustiul care fusese, cu plete blonde si carliontate, un mare nastrusnic, mereu pus pe sotii, un izvor fara stavila de glume si trasnai, neintrecut intr-ale nazbatiilor. Intre timp, se schimbase, dar mai mult fizic: chelise prematur, purta o mica barba, altfel, era acelasi baiat numai zambet si senin, desi nu avusese si nici nu avea parte de o existenta usoara.

Au urmat in timp alte episoade de gen, nu foarte multe. Si niciodata fara motiv.

(va urma)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: