Lumea nu găseşte farmec în moarte
dar morţii îi apar fascinanţi
şi îi iubeşte dedicat
cu disperare
Îi iubeşte fiindcă desigur
au fost minunaţi
era ea prea ocupată să-i observe
Şi dacă n-au fost
intenţiile lor desigur minunate
au existat
Nu rosti orice
Oamenii gustă cuvintele
silabă cu silabă
Oamenii pipăie cu vârful limbii
precaut
diftongii rotunzi
consoanele amare
Apoi aripile creionate cu verde pe coapsă
se scorojesc şi cad
într-o ikebana improvizată
Cuvinte mari depănând
istorii prea mici
Cineva să mă înveţe să pun etichete
să aleg nume lucrurilor
să le decupez în hârtia aspră
să le lipesc bine
provizii pentru o iarnă ce n-are sa vină
O să desenez pe pielea ta avioane
ceaiuri de muşeţel drumuri îndepărtate capace de cola
gări ascensoare vechi o să desenez
degete încleştate pătrăţele de ciocolată rotocoale perfecte de fum
ochi adânci mai ales ochi adânci
O hartă pliabilă care se face mică-mică
să mă ascund în îndoitura filelor subţiri
de iarnă
de buzele acelea din creion si acrilic
pe un carton A4 colorat
ea m-ar plăcea încuiată într-o cutie
cât o pudrieră de mică
îngheţată în rochiţa cu “pielea găinii”
ochii rotunzi bleumarin îndărătul
cârlionţilor arămii
ca într-un glob de Crăciun
în care ninge fals
şi nătâng
bibelou desuet caraghios în spatele
unei vitrine
unde cineva a uitat de mult
să şteargă praful
O mie de odgoane răsfirate pe marginea patului
Părul tau indiferent încolăcit pe covor
O mie de mlădiţe laolaltă
şi de-o potrivă cu florile căţărătoare din geam
părul tau pe braţele mele ca o răstignire caldă
……………………………………………………………………….
Stele mici din plastic fosforescent îţi colorează
Bărbia şi nasul în verde
Numele tău numeşte îngeri
şi nestemate
Numele tău
Bătrân ca vinul, bătrân ca aurul
………………………………………………
Nu ştiu despre ce vorbiţi voi
se pare că am lipsit la partea cu îngerii trompetişti
Nici o jumătate de înger nu mi-a întins aripa dreaptă
nici o jumătate de înger nu şi-a despletit aripa
deasupra mea
atunci
prea multă deghizare
prea multă goliciune
îţi dezrosteam atingerile abia gândite
îţi dezrosteam săruturile concepute firav
buzele închise-n cerc moale
uşă sfântă de bordel
Eşti îngerul meu negru şi alb
ştiai?
Pomul de Crăciun strângea chircit
la pieptul aspru de scoarţă şi ace
jucării colorate
clinchenitoare
Un cadavru cu machiaj indecent
zâmbetul spoit post-mortem
să-l ţină lumea minte ca-n zilele bune
L-am dezbrăcat repezit
i-am ciuntit toate braţele
(aproape uniform)
ca să uite ce-i imbrăţişarea
şi iubirea
…………………………………………………………………
Şi fără braţe tot chircit pare
iar fără jucării
pare să-i fie dor şi frig
Focul lasă mereu cenuşă rece
Noua Veneră din Milo
se zvârcolea agonic în iazul ei rosu
Femeii albinoase i-au furat într-o noapte braţele
braţele ei albe şi frumos arcuite
Sânii ei au de-acum parfum de pământ
două-trei mlădiţe au dat deja timid
din areolele cenuşii
Am pornit în căutarea mea
trebuia să mă găsesc în rochia albă de in
cu braţele albe împreunate în faţă
şi ochii plecaţi departe
dincolo de stinghiile simetrice ale parchetului
………………………………………………………………………
Mai am de căutat o vreme
Am jinduit la o poveste întortocheată cu un amant tragic
fără HIV, hepatita C, fără peceţi sau sigilii
doar cu aşteptarea încordată a corbului
ţopăindu-i de pe un umăr pe altul
Am jinduit la ceva mai profund mai dureros
decât un supliment de vitamine pe lângă masa de prânz
Până la urmă am primit o poveste mică
în care ne înghesuiam s-o facem lung şi des
iar prin geamlâcul băii ne puteau invidia paznicul blocului şi toţi taximetriştii
